Drag cititor, iubitor de mare sau nu!

Am făcut pasul de la corporație la ideea de a avea o plajă. Acu’ de unde facem rost de una, cât o costă?

Ce face românul când nu are habar de ceva, caută pe Google; încă eram în ultimile zile de concediu, deci cu oleacă de timp pentru research. Astfel am aflat că plaja nu o iei când și cum vrei, se fac licitații la începutul fiecărui an pentru sectoarele care mai sunt disponibile, că anul trecut au fost doar câteva sectoare răzlețe scoase la licitație, că dacă licitezi nu e obligatoriu să și câștigi și repejor m-am desumflat. Dar nu m-am lăsat, doar există și OLX-ul, la o căutare simplă ”vând sector plajă” am găsit, un sector în Eforie Nord, unul în Mamaia, o bază nautică în Năvodari. Na dilema, că Feng Shui-ul meu nu prea concepea să iau o plajă în altă parte decât acolo unde aveam Zen-ul, în apropierea plajei pe care o frecventasem în ultimele veri. Deci vă dați seama cât simț pentru a face business, ideea mea romantică de a avea o plajă excludea orice altă locație în afara Năvodariu-lui, faptul că o plajă trebuie să-ți aducă venituri o perioadă foarte scurtă din an, la asta nu m-am gândit prea mult. Aici risk assessment, nu glumă!

Și da-i discuții în familie, eu vreau la Năvodari, partenerul de viață, hai Mamaia, că acolo sunt turiștii, ai mei, vezi-ți fata de treabă, ține-te de muncă, nu renunța la multinațională!

Deci toți în consens… așa că după ce am văzut plaja din Mamaia și am aflat că pe lângă pretențiile financiare ale proprietarului mai aveam și 99000 de lei pe an de plătit taxe la Apele Române, am concluzionat că ar trebui să muncim doar pentru a acoperi taxa. Ne-am retras elegant și am hotărât să mai așteptăm, poate apare ceva mai aproape de Năvodari.

Și a apărut la câteva zile, un anunț nou, chiar părea că e exact unde îmi doream, există Karma!

Am sunat, erau încă ultimele zile de vară în 2019, am pornit către plajă și vă recunosc că tare l-am mai plăcut pe proprietar: educat, îngrijit, cu un simț fin al umorului, cu disponibilitate de a ne explica cât mai multe, văzându-ne așa entuziasmați. Pretențiile financiare la limita a ceea ce ne-am fi permis ca investiție, taxa la ABADL la jumătate față de Mamaia.

Vă întrebați de ce renunță la plajă? Avea alte priorități, o posibilă mutare în capitală, alt job, puțin timp pentru a se mai ocupa personal. De fapt făcuse testul cu un văr ca administrator și rezultatul nu a fost satisfăcător… urmările acestei perioade aveam să o resimțim și noi.

Dar na, că doar nu era să fie așa de simplu, mai erau și alții interesați cu care vorbise înainte și uite așa a mai trebuit să așteptăm câteva zile până am ajuns finaliști.

Până la final de octombrie, am tocmit consilier juridic, am făcut pașii de intrare în firmă, am înțeles un pic și ce presupune partea de contabilitate, și m-am trezit și cu ștampila. Mi-am amintit vorba tatălui meu: ferește-te de prostul cu ștampilă! Trag nădejde în fiecare zi că nu voi ajunge unul!

Din acel moment am realizat că am o nouă responsabilitate, că în spatele imaginii idilice a unei plaje cu soare, mare, valuri, scoici, vacanță, relaxare, mai sunt niște aspecte pe care aveam să le descopăr cu vârf și îndeasat!

Îmi aduc aminte cu nostalgie că cea mai grea întrebare la acel moment era: oare voi putea eu să mă trezesc în fiecare zi la ora 6:00 am, să fiu fresh de luni până duminică, 3 luni?

Aveam să aflu că e nevoie ca 5 luni să urmez acest program, că ziua se termină după ora 11:00 pm, și că orele dintre sunt ale naibii de interesante, în funcție de perioadă.

Dar despre cum am ajuns de la o plajă la Plaja Ancuței, în Jurnal de Plajă 3, că doar nu m-oi opri acum.

Pe curând și fii în siguranță oriunde te afli!

Anca