Drag cititor, iubitor de plajă sau nu!
Plaja Ancuței, cu mine când prezentă, când absentă a avut farmecul ei în prima vară de existență, în 2020.
Așa că în plină pandemie, prin mai, ne-am mutat cu toții la Năvodari, dă-i instalat internet să poată face copilul școala online și mama lui work from home (cât am mai făcut) și dă-i înainte cu planurile despre cum trebuia să începem amenajarea petecului nostru de nisip, mare, val și soare.
Nici nu ajunsesem pe plajă și deja aveam o amendă de plătit pentru că erau clădiri neautorizate pe plajă, ceea ce preluasem de la fostul proprietar. Acela a fost momentul în care ne-am cunoscut cu Filip, meseriașul în stuf care ne-a fost alături în lucrările de demolare și apoi amenajare din acel moment.
Vreo 2 săptămâni mă plimbam cu jumătatea mea de mână pe plajă, ca doi porumbei fără să avem habar cum arată următorul pas. Are rost să vă spun că la stânga, dreapta vecinii aveau deja echipe la lucru și, de la zi la zi, ceva nou era amplasat sau finisat? Chiar am avut imprudența să ne întrebăm ce-o lua așa mult să pui pe poziție 4 lemne, aveam să aflăm cu vârf și îndeasat!
Nu se schimbase mare lucru tot numai 9 mp puteam construi pentru clădirea principală. Ptiu, cât am mai pitrocit la planuri cu nașul meu de botez, constructor șef și colega mea de bancă din liceu, designer șef! Până la urmă a ieșit o căsuță rustică mică și cochetă în care cu greu au putut opera 3 persoane în același timp fără sincron. Noi eram experți la sincron: dă fundul la o parte trebuie să iau gheața, dă-te oleacă, trebuie să ajung la chiuvetă, hihihi și tot așa!
A urmat o perioadă de 3 săptămâni, poate mai mult în care bărbații casei și eu când eram în stare, plecau la muncă la 7:30 dimineața, se întâlneau la plajă cu echipa lui Filip și băgau efort fizic la greu. Partea asta mi-a amintit de cei 7 pitici ai Albei ca Zăpada și târnăcoapele lor.
Aveam doar umbrele de paie și doar meseriașii știau să le pună pe poziție; am achiziționat 7 mc de scândură, pentru podea, și structurile de lemn; am vopsit parte din șezlongurile de lemn și alte obiecte de decor, am ridicat scheletul pentru cortul Chio care urma să adăpostească saltelele, am igienizat toate obiectele, yoy… chiar că nimeni nu a anticipat volumul acesta de muncă fizică și am înțeles astfel cât îți ia să pui pe poziție o plajă.
Tatăl meu a fost 100% implicat în partea de instalații, trasee, conexiuni, punere în funcțiune, ce mai, fără el ne mâncau lupii!
Nașul meu venea de la Onești, deci maximum 4 zile pentru căsuță și celelalte structuri fixe, marathon, nu joacă!
Toți erau la final cu bateriile, vara venise peste noi în plin, și noi încă departe de a termina, era aproape final de iunie…
Nu ne apucasem de construcție WC-uri, nu aveam nici curent electric. Partea interesantă e că în Năvodari curent nu poți lua decât de la Tabăra Lebăda, ENEL-ul nu are nimic în zonă.
Deci totul sub control, ne-am regrupat și am decis; punem toalete ecologice și ne concentrăm să ne legăm la curent.
A fost cu peripeții, și cu întârzieri, asta a făcut să dăm drumul la plajă cu generatorul, și băuturi la gențile cu gheață pe care o schimbam de 3 ori pe zi.
Asta da, business în secolul XXI!
Dar jumătatea mea e descurcăreață, după 2 săptămâni aveam și curent.
Am cheltuit mai mult decât am anticipat cu amenajarea plajei, vesnica cheltuială de acasă care nu se potrivește cu cea din târg!
Totuși ce energie faină ne-a dat și cât de mândri am fost că am reușit, chiar și așa în plină criză sanitară Covid-19, eu cu creierii zdruncinați, fără să știm cum avea să decurgă vara pentru noi.
Și vara a fost, clienți nu prea mulți, dar acei puțini oameni, au revenit cu drag și a doua zi.
Asta a fost primul semn că suntem pe drumul cel bun!
Așa ușor, ușor, lua naștere misiunea și viziunea noastră, pe care o vom verbaliza ceva mai târziu!
Stay tuned pentru Jurnal de plajă 6 și drag cititor, fii în siguranță oriunde te afli!
Anca
Comenteaza